Agorafobie

Cuvântul vine din limba greacă și înseamnă „frica de spații deschise”.

În sensul în care îl folosesc profesioniștii, „agorafobie” înseamnă teama de avea atacuri de panică. În mod explicit, o persoană cu agorafobie va spune că îi este frică de situațiile sau de lucrurile din care nu poate să scape dacă simte nevoia sau în care nu poate primi ajutor dacă are o problemă de sănătate. Astfel, o persoană cu agorafobie va evita spațiile deschise, precum magazinele mari, sălile de teatru sau cinematograf, trenurile sau alte mijloace de transport în comun, tunelele sau podurile cu deschidere mare, aglomerările de trafic, locurile izolate, etc. Ba chiar evită să meargă singur acasă . Cel mai adesea asemenea persoane își construiesc o „zonă de siguranță”, adică un perimetru în care cred că sunt în afara pericolului sau își desemnează „persoane de siguranță”, adică persoane cu care pot străbate zone de risc fără frica de a fi în pericol.

Accesați: Dicționar de psihologie

Lider

Lider – persoană care are o anumită autoritate asupra unui grup.

S-a încercat o anumită perioadă să se definească aptitudinile și trăsăturile de personalitate care ar fi comune tuturor liderilor. S-a recunoscut că, dacă unele dintre aceste caracteristici ar constitui condițiile necesare într-o direcție eficientă (inteligență, cunoștințe relative în domeniu), ar fi dificil să facem o selecție a viitorilor lideri (selecție a cadrelor, a elevilor ofițeri etc.) fără a lua în considerare raporturile cu un grup și, mai exact, cu tipul de grup pe care ei ar fi chemați să-l conducă. Sarcinilor individuale de aptitudini și de personalitate li se adaugă atunci frecvent sarcinile de grup, mult mai globale. De exemplu, se repartizează candidații ofițeri în grupuri mici fără șef și fiecare grup trebuie să efectueze în timp limitat o sarcină dificilă, cum ar fi să deplaseze cu mijloace aleatorii un obiect greu și voluminos sau să golească o cutie de tot ce conține ea etc. Observațiile vizează comportamentul fiecărui participant.

În alte perspective, se insistă asupra relațiilor dintre anumite caracteristici individuale ale liderului (orientat spre sarcina de îndeplinit sau spre relațiile cu ceilalți, de exemplu) și cele ale situației în care trebuie să se exercite actul conducerii. Studiul acestei situații a căpătat o mare importanță în lucrările despre leadership.

 

Accesați: Dicționar de psihologie

Metacogniție

Metacogniție – ansamblu de activități cognitive prin care subiectul realizează o cunoaștere a propriilor sale instrumente de cunoaștere sau gestionează buna funcționare a acestora.

Capacitatea de reflexivitate a gândirii asupra ei însăși ne permite să ne facem o idee despre ceea ce este percepția, învățarea, memoria etc. Această capacitate implică o depășire a stadiului operațiilor concrete.

Dar se vorbește, de asemenea, de metacogniție în raport cu capacitatea subiectului de a-și gestiona activitatea lui cognitivă, în fața unei probleme de rezolvat: a identifica scopul care trebuie atins, a alege o strategie, a planifica o acțiune, a controla derularea activității și a recunoaște atingerea scopului. O gestionare corectă a activității cognitive nu implică neapărat o cunoaștere reflexivă a acesteia.

Accesați: Dicționar de psihologie