Fobiile specifice

Fobiile specifice sunt reprezentate de teama excesivă și comportamentul de evitare față de o situație specifică sau un obiect particular. Această frică nu generează un atac de frică și nici sentimente de jenă sau rușine precum în fobia socială.

Exemple de fobii specifice: frica de insecte, fobia de a merge cu liftul sau cu avionul, fobia de a merge la dentist, fobia de șerpi și alte reptile, fobia de cancer.

Accesați: Dicționar de psihologie

Fobia socială

Este una dintre cele mai răspândite tulburări anxioase. Prevalența ei anuală în populația generală este în jur de 6% și de peste 12% pentru perioada întregii vieți.

Fobia socială implică teama excesivă însoțită de sentimente de jenă sau de vina de a fi privit, examinat, cercetat, judecat sau eventual când persoana este în fața altora pentru a desfășura o activitate sau chiar când este legată de credința că oamenii îl vor judeca nemilos și îl vor găsi părtaș. Astfel, frica este de cele mai multe ori traumatizantă și astfel, există fobia de a vorbi în public, fobia de a mânca în public.

Accesați: Dicționar de psihologie

Agorafobie

Cuvântul vine din limba greacă și înseamnă „frica de spații deschise”.

În sensul în care îl folosesc profesioniștii, „agorafobie” înseamnă teama de avea atacuri de panică. În mod explicit, o persoană cu agorafobie va spune că îi este frică de situațiile sau de lucrurile din care nu poate să scape dacă simte nevoia sau în care nu poate primi ajutor dacă are o problemă de sănătate. Astfel, o persoană cu agorafobie va evita spațiile deschise, precum magazinele mari, sălile de teatru sau cinematograf, trenurile sau alte mijloace de transport în comun, tunelele sau podurile cu deschidere mare, aglomerările de trafic, locurile izolate, etc. Ba chiar evită să meargă singur acasă . Cel mai adesea asemenea persoane își construiesc o „zonă de siguranță”, adică un perimetru în care cred că sunt în afara pericolului sau își desemnează „persoane de siguranță”, adică persoane cu care pot străbate zone de risc fără frica de a fi în pericol.

Accesați: Dicționar de psihologie